miercuri, 22 noiembrie 2017

”Toamna”- Rainer Maria Rilke



                         Cad frunzele, cad ca din depărtare,
                         de parcă vestejesc grădini în ceruri,
                         cu gesturi de negare cad, de-a rîndul.
                         Iar noptile, cum cade greu pământul
                         din toate stelele, într-o însingurare.
                         Noi toti cadem. Și mâna asta, iată.
                         Caderea, vezi, e-n toti si în oricine,
                         Și totusi, este Unul care ține
                         nespus de blând, pe mâini, căderea toată
.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu