Toamne vechi și noi ...(poezii)

Ion Sorescu - ”Toamna” 

s-au spart
copacii-n cioburi
de vară stinsă-n frunze
vitralii sfărâmate de-a valma
prin turlele pădurii
şi-arată toamna
nurii
cu zâmbetul pe buze.

***
George Călinescu - ”Frunza”

Din frunzele ce-n geam
Azi s-au lovit într-una,
Căzând sub pom morman,
Ți-am pus în carte una,
Bătând în roșiatic,
Ca un țesut domnesc,
Cu fire de jăratic
Ce încă mai sclipesc.

***
Valentina Sârbu Pelivan - ”Toamna-n flăcări”

Păsări de foc
Dansează în vânt,
Urcă, coboară
Covor pe pământ.

Covor mișcător,
covor sunător
Te-mbie să treci
De-i cald să-l încerci.

Tu treci, el tot sună și sună
Și anii în grabă ți-adună.

Pastel de toamnă

Autor: Adrian Păunescu

                   
                    Pe muntele negru de frunza de toamnă
                    Te chem cu accent brumăriu să te sperii
                    Când spicul de toamnă dă-n spicele verii
                    Și cade lumina și trage să moară.

                    Și sunt întebări prin natură puzderii
                    Și sfârâie ploaia dintâi ca o ceară
                    Și vara ne-nchide în toamna de afară
                    Femeie, bărbat sub pecetea tăcerii.

                    Aicea la munte mai poate să spere
                    Și cel care moare că moartea-i departe
                    Și noi să fugim și să scriem o carte
                    În ea cuprinzând ale toamnei mistere.

                    Că suntem în lume pe-acolo prin partea
                    Pe unde întârzâie și poșta și moartea.

                   

LUNA

Autor: Ion Sorescu

                               botul rece înfioară
                               roua strânsă-n palma nopţii
                               prin ferecătura bolţii
                               luna-mi pare căprioară
                               ce-nviat din poezia
                               unui suflet de copil
                               furişându-se tiptil
                               mi-a stârnit melancolia
                               hăituită de priviri
                               şi de dor de cei de-acasă
                               plânge dup-un nor sfioasă
                               picurându-mi amintiri.
***

Prin toamnă

Motto:
”Toamna este post-scriptumul soarelui” (Hacob Paronian)

Autor: Ion Sorescu

                          Ascunde palma-n palma mea
                          Și hai să rătăcim prin toamnă
                          Când codrii straie vor purta
                          Țesute-n fire de aramă.

                          Ne vor așterne la picioare
                          Covor de frunze, ruginite,
                          Tăcuți ne pierdem pe cărare
                          Cu inimile răvășite.

                          Grăbiți, pe cer se-aleargă norii,
                          Sub talpă frunzele foșnesc,
                          În ochii tăi, oglinda mării,
                          Mă pierd și tot mă regăsesc.

                          Nu vreau să spui nici un cuvânt,
                          Doar frunza să foșnească, stins.
                          Privește cum purtați de vânt
                          Cu fluturi din copaci a nins.

                          Așa, ținându-ne de mână
                          Și alintându-ne-n priviri
                          Îți prind în păr un ciob de lună
                          Printre boboci de trandafiri.

A mai trecut o vară

Autor ?

                              A mai trecut o vară

                    A mai trecut o vară peste noi
                    Cu arșită, parfum de floare și de ploi...
                    Culorile fierbinți pălesc în grabnic ceas
                    Neliniștea-nserării e tot ce-a mai rămas.

                    A mai trecut o vară peste noi
                    Indiferentă parcă, făr-a privi -napoi,
                    A luat cu ea și soare, căldură și putere
                    Și a plecat năvalnic, a fost ca o părere

                    Și a plecat cu totul: cânt, freamăt și lumină.
                    Incremenită, parcă, grădina-mi- i  străină.
                    Mă redescopăr alta, cu gândul mai departe...
                    A mai trecut o vară, e-acum, în altă parte.

Amurg în Deltă...

Foto: Alexandru Cosmin: ”Amurg în deltă”

Poem: ”Amurg în Deltă”
Autor : Ion Pillat

                       Cât vezi cu ochiul, verde, păpurișul
                       Se-ndoaie-n vântul serii, foșnitor. 
                       Din când în când și-arată luminișul
                       Un ochi de apă moartă. Un cocor
                       Cu aripa deschisă se ridică
                       Din stuf, sfâșietor de trist scâncind, 
                       Sau cai tătari, dând roată fără frică, 
                       Săbăticiți, nechează pe un grind. 

                       Amurgu-mbracă Delta toată-n aur
                       Cu turla unui sat lipovenesc, 
                       Dar umbrele ostroavelor de plaur
                       Albastrul cenușiu îl împânzesc. 
                       Vaporul taie noaptea șoptitoare, 
                       Și valul ce se-ntunecă-ntr-una, 
                       Când cele cinci coline cresc în zare, 
                       De aur vânăt cum e pruna.