Zi de toamnă

Autor: Rainer Maria Rilke

Bătut-a ceasul, Doamne. Vara-a fost lungă, lungă. 
Aşterne-ţi umbra peste cadranele solare 
şi pe ogoare vântul dezleagă-l şi-l alungă. 

Să fie pline porunceşte celor din urmă roade;
mai dăruieşte-le din Sud o zi sau două,
 îndeamnă-le să se-mplinească 
şi înrouă dulceaţa de pe urmă în vinul greu din cade. 

Cine acum nu are casă, nu-şi mai face. 
Cine acum e singur, va rămânea-ndelung. 
O să vegheze, va citi, scrisori va scrie lungi 
şi pe alei va rătăci acolo şi încoace 
pierdut, când frunzele se-ndungă şi cad foşnind prelung.

Iubeşte-mă-n octombrie...

Autor : Boris Ioachim

                         Iubește-mă-n octombrie, străino,
                         - Că în noiembrie deja-i târziu –
                         Fii pentru mine primăvara iernii
                         Și eu o umbră, poate, c-o să-ți fiu.

                         Alintă-mă în toamna desfrânată,
                         Ce chiuie în aburi dulci de must –
                         Ca-n lumea asta, de putere beată,
                         Iubirea să nu pară-un sentiment vetust.

                         Iubește-mă cu teamă și ardoare
                         Căci zguri de plumb răsar pe veac...
                         Fii elixir speranței care moare –
                         Ca eu tristeții tale să-i fiu leac.

                         Apari duios din ceața ruginie,
                         Cu părul tău, de toamne răvășit,
                         Iubirea ta, molcomă si târzie,
                         Să-nvioreze sufletu-mi sfârșit.

                         ...Iubește-mă-n octombrie, străino,
                         Că suntem fericiți să ne mintim...
                         Prin pâcla veacului pășind, hai, vino -
                         Amanți deplini să învățăm să fim.

                                     

Emoție de toamnă

Autor : Nichita Stănescu

Motto:
Nu există nici o perioadă a anului atât de plăcută și împestrițată de pete de soare, care să producă un atât de dulce efect asupra simțămintelor, precum octombrie.”
Nathaniel Hawthorne

                  A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
                  cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

                  Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
                  că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
                  că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
                  și el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.

                  Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
                  iau cuvintele şi le-nec în mare.
                  Şuier luna şi o răsar şi o prefac
                  într-o dragoste mare.

Niciodată toamna...

Autor: Tudor Arghezi

                      Niciodată toamna nu fu mai frumoasă
                      Sufletului nostru bucuros de moarte.
                      Palid așternut e șesul cu mătasă.
                      Norilor copacii le urzesc brocarte.

                      Casele-adunate, ca niște urcioare
                      Cu vin îngrosat în fundul lor de lut,
                      Stau în țărmu-albastru-al rîului de soare,
                      Din mocirla cărui aur am băut.

                      Păsările negre suie în apus,
                      Ca frunza bolnav-a carpenului sur
                      Ce se desfrunzește, scuturînd în sus
                      Foile, -n azur.

                      Cine vrea să plînga, cine să jelească
                      Vie să asculte-ndemnul nențeles,
                      Și cu ochii-n facla plopilor cerească
                      Să-și îngroape umbra-n umbra lor, în șes.

Gând de toamnă

Autor: Traian Demetrescu

Motto: 
”Toamna dulce, toamna cu frunzele toate flori.”
 - George Topârceanu -

                      Din tot ce e mai trist în toamnă,
                      Pe când natura-i mai pustie,
                      Trezind în sufletele noastre
                      O notă de melancolie,

                      Gândesc la florile acelea,
                      Cununi de-aducere-aminte,
                      Cari-au trăit în cimitire
                      Şi mor uitate pe morminte...

                 

Pași de toamnă

Autor: Mihaela Manole

                         A căzut o frunză
                         Plină de rugină şi de ploaie
                         A coborât lin ca o zi
                         Mohorâtă
                         Şi a murit încet
                         Suspinând
                         Apoi un stol de frunze si-au luat zborul
                         În ropot de aplauze
                         Balet minunat
                         Într-o lume de basm
                         Cu foşnet ce tulbură
                         Muzica toamnei

 

Potop

Autor: Valentin Boeru

                             Plouă violent pe câmp.
                             Toate s-au culcat deodată.
                             Pare un deşert fierbând,
                             Apă vie,-n mare moartă.

                             Curg torente de pe deal,
                             Să se-adune prin vâlcele,
                             Ramuri, pietre, sar pe val,
                             Parcă-s jucării,… surcele…

                             E urgie de blestem,
                             Zgomot, apă…infernal!
                             Prin şuvoiul de pe drum
                             Tropăie al ploii cal.

                             Alergând grăbit de teamă
                             Şfichiuit de mii de bice,
                             Abur goana lui destramă
                             Pe copite să-l ridice,

                             Să –l întoarcă sus spre cer,
                             Arc de cerc spre răsărit,
                             Curcubeu, magic mister,
                             Poartă-n cer spre infinit.