Sigurătate

Autor: Ion Sorescu

                               M-au trezit şoapte
                               De paşi
                               Prin praful zăpezii
                               Luna-şi târăşte poalele
                               Cu foşnet de ger.
                               Simt inima goală.
                               Ciutură spânzurată pe cer
                               În cumpăna nopţii.
                               Dincolo de mine
                               Doar noapte şi umbre.
                               Singurătate...

IARNĂ...

Autor: Ion Ionescu-bucovu

Postat pe facebook la 22 decembrie(2017)
la 09:08 · Curtea de Argeș
               
               IARNĂ

                        Mantie albă, covor de stele,
                        Ninge-n inele,
                        Iarnă frumoasă, bine-ai venit,
                        Din infinit…
                        Vii cu alai de îngeri la noi,
                        Se-aud clopoțeii pe dealuri și văi,
                        Iarnă frumoasă, ce dor nebun,
                        De Moș Crăciun…

                        E vrajă această poveste de vis,
                        Un rai deschis,
                        Din infinit,
                        Iarnă frumoasă, bine-ai venit!

Copacii au ce povesti la iarnă

Autor: Ovidiu Oana-pârâu

                        Copacilor le-am spus despre iubire.
                        Sub adieri, frunzarul blând foşneşte:
                       - Te-ai risipit! Nici un lăstar nu creşte
                        În preajma ta. E semn de asfinţire!

                        Le-am spus copacilor de dor de tine!
                        Nu mi-au răspuns. O frunză ruginie,
                        Plutea în vânt, ca lacrimă târzie
                        Timpului dus, pornită să se-nchine.

                        Copacilor le-am spus în prag de toamnă:
                       - Ce-am să mă fac? Sunt pustiit de seve!
                       - E prea târziu să mai trăieşti aieve!
                        Smereşte-te! Pădurea mă îndeamnă.

                        Târziu, când nori cristale or să cearnă
                        Pe straiul lor de chiciură pudrată
                        De geruri, vor şopti: A fost odată ...
                        Copacii au ce povesti la iarnă...

17 oct 2017 ovidiu 0ana pârâu

"Nuit Rhénane"

Autor:Guillaume Apollinare
”Noapte renană” 
(din ciclul ”Rhénanes” publicat în Alcools”în 1913)

Mon verre est plein d’un vin trembleur comme une flamme
Écoutez la chanson lente d’un batelier
Qui raconte avoir vu sous la lune sept femmes
Tordre leurs cheveux verts et longs jusqu’à leurs pieds

Debout chantez plus haut en dansant une ronde
Que je n’entende plus le chant du batelier
Et mettez près de moi toutes les filles blondes
Au regard immobile aux nattes repliées

Le Rhin le Rhin est ivre où les vignes se mirent
Tout l’or des nuits tombe en tremblant s’y refléter
La voix chante toujours à en râle-mourir
Ces fées aux cheveux verts qui incantent l’été

Mon verre s’est brisé comme un éclat de rire

”Noapte de toamnă”

Autor : George Topîrceanu

                     Murmur lung de streşini, risipite şoapte
                     Cresc de pretutindeni şi se pierd în noapte.
                     Rareori prin storuri o lumină scapă
                     De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă

                     Şi-mi trimite-n faţă raza ei răsfrântă…
                     Ploaia bate-n geamuri, streşinile cântă.
                     Dar treptat, cu larmă potolită scade
                     Cântecul acestui tremur de cascade.

                     Tot mai des în preajmă umbre vii răsar
                     Ploaia peste case pică tot mai rar
                     Şi-n grămezi de neguri apele se strâng…
                     Lumea-ntreagă doarme, streşinile plâng.

                     Până când o rază de argint în zare,
                     Lămurind pe boltă straturi de ninsoare,
                     Lin desface umbra şi de crengi anină
                     Scânteieri albastre, boabe de lumină.

                     Iar acum din taina cerului deschis
                     Peste firea mută cad lumini de vis
                     Şi-n troiene albe norii se desfac…
                     Dar când iese luna, streşinile tac.

                     Dormi, iubire dulce!…
                     Numai eu întârziu, singur pe cărare,
                     Farmecul acestei clipe călătoare…
                     Gândurile mele vin să te deştepte,

                     Din pridvorul tainic să cobori pe trepte.
                     Să cobori în toamna limpede şi rece
                     Şi, visând cu mine clipa care trece,
                     Să-mi sporeşti tristeţea ceasului târziu

                     Când, străin de tine, sufletu-mi pustiu
                     Va porni zadarnic, rătăcind pe drum,
                     Să sărute urma paşilor de-acum.

”Toamna”- Rainer Maria Rilke

                         Cad frunzele, cad ca din depărtare,
                         de parcă vestejesc grădini în ceruri,
                         cu gesturi de negare cad, de-a rîndul.
                         Iar noptile, cum cade greu pământul
                         din toate stelele, într-o însingurare.
                         Noi toti cadem. Și mâna asta, iată.
                         Caderea, vezi, e-n toti si în oricine,
                         Și totusi, este Unul care ține
                         nespus de blând, pe mâini, căderea toată

.

Peregrinul

Autor: Ovidiu Oana-pârâu

                          Eu sunt un simplu peregrin,
                          Venind din veri, visând departe
                          Purtându-şi timpul-fulgarin
                          Şi-un geamantan de frunze moarte.

                          Cu ruginiul lor venin,
                          Aşteaptă vântul să le poarte
                          Spre colbul prefăcut în scrin,
                          Chelar al viselor deşarte.

                          Zenitul de nadir desparte,
                          Un gâde ce se-ascunde prin
                          Copaci, iar frunzele consoarte,
                          Inert valsează spre amin.

Ciclul "Pasteluri"
volumul "Surori metrese timpului”