Visând la ochii dulci ai dragei mele,
Am aruncat, spre casa ei trecând,
Intr-un mănunchi, albastre viorele
Și dorul meu turburător de gând.
Un stol de rândunici gălăgioase
L-au prins în zbor și-acum, în adevăr,
Iți bat în geamuri, vesele, să-ți lase
Amoru-n gând și florile în păr!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu