Autor: Delia Stăniloiu
E toamna dantelă de frunze țesute
Covor diafan călcat cu sfială.
Mi-aduce aminte de toamne trecute
De unde și vara ieșea cu fereală.
Tristeți,nostalgii,înserare și-alean,
A toamnei dulce-amăruie mireasmă
Și sentimentul uneori că în van
E tot ce se-ntâmplă,că tot e-o fantasmă...
Zici toamnă și parcă ai zice tristețe
De tot ce a fost și-a plecat intr-o clipă
Cu vise speranțe și o tinerețe
Furată de-a Timpului crudă aripă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu