(Sonete de primăvară)
Asemenea cornitelor de iadă,
Se îmbulzesc pe ram întâii muguri.
Cu lacrimi mari, ca boabele de struguri
Butucul viței plânge în ogradă.
Miros de frunze arse, fum de ruguri
Și vrăbiile gureșe-n livadă.
Pământul abureste din zăpadă,
Cutreerat în carnea lui de pluguri.
O dulce amețeală te colindă
Și geana bate: fluture-n lumină.
Mustind de sevă, pomii din grădină
Au prins golașe ramuri să-și întindă
Și-asteaptă dimineața aprilină
În albe policandre să-i aprindă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu