Autor: Lucian Blaga
La orizont-departe-fulgere fără glas
zvâcnesc din când în cand
ca nişte lungi picioare de păianjen-smulse
din trupul care le purta.
Dogoare.
Pământu-ntreg e numai lan de grâu
şi cântec de lăcuste.
În soare spicele îşi ţin la sân grăunţele
ca nişte prunci ce sug.
Iar timpul îşi întinde leneş clipele
şi aţipeşte între flori de mac.
La ureche-i ţârâie un greier.
Stări sufletești în anotimpuri - Poezie românească și universală.
vineri, 26 iunie 2015
vineri, 19 iunie 2015
Poeții și nopțile de vară (II)
Autor: Panait Cerna
( 2 poezii)
Noapte de vară
...Lacul tremură în roate,
Formele treptat învie:
Phoebe tremură pe toate
Răsărirea ei târzie ...
Ce artist, ce geniu faur
Smulse clipei trecătoare
Luna, idolul de aur
Al perechilor în floare ?
Ca o sufletească mană
Zboară străluciri sub astre, –
Dar în van aştern sub pană
Visul nopţilor albastre –
De rămâi viaţa toată
Singură, urând iubirea,
N-ai să înţelegi vreodată
Cât e de frumoasă firea...
(Convorbiri literare, LIV, nr 4, aprilie 1922)
***
Noapte de vară
În apus e luptă-ncinsă
Între noapte şi lumină...
Ziua-ngenunchiază-nvinsă -
Codrul, apele suspină...
Umbre moi întinde ceaţa,
Pe când raze scad în zare:
Steaguri lungi plecate-n faţa
Unor oşti biruitoare...
Numai taine pe tot locul,
Noaptea-neacă toată valea...
Vino! Sub salcâmi, norocul
Stă să ne aţie calea...
( 1901)
( 2 poezii)
Formele treptat învie:
Phoebe tremură pe toate
Răsărirea ei târzie ...
Ce artist, ce geniu faur
Smulse clipei trecătoare
Luna, idolul de aur
Al perechilor în floare ?
Ca o sufletească mană
Zboară străluciri sub astre, –
Dar în van aştern sub pană
Visul nopţilor albastre –
De rămâi viaţa toată
Singură, urând iubirea,
N-ai să înţelegi vreodată
Cât e de frumoasă firea...
(Convorbiri literare, LIV, nr 4, aprilie 1922)
***
Noapte de vară
În apus e luptă-ncinsă
Între noapte şi lumină...
Ziua-ngenunchiază-nvinsă -
Codrul, apele suspină...
Umbre moi întinde ceaţa,
Pe când raze scad în zare:
Steaguri lungi plecate-n faţa
Unor oşti biruitoare...
Numai taine pe tot locul,
Noaptea-neacă toată valea...
Vino! Sub salcâmi, norocul
Stă să ne aţie calea...
( 1901)
miercuri, 17 iunie 2015
Poeții și nopțile de vară (I)
Noapte de vară
Autor George Bacovia
Noaptea-ncet, ticnit se lasă -
Poezie, sau destin -
Luna urcă, somnoroasă, -
Vino, vin!
Este linişte, răcoare,
Codrul e de farmec plin -
Pe sub teii încă-n floare, -
Poezie, sau destin.
În suavele parfume
Poezie, sau destin -
Ori pe unde-ai fi în lume, -
Vino, vin!
Îngerii deasupra noastră
Vor cânta un imn divin -
Ah, ce clară noapte-albastră, -
Poezie, sau destin.
Autor George Bacovia

Poezie, sau destin -
Luna urcă, somnoroasă, -
Vino, vin!
Este linişte, răcoare,
Codrul e de farmec plin -
Pe sub teii încă-n floare, -
Poezie, sau destin.
În suavele parfume
Poezie, sau destin -
Ori pe unde-ai fi în lume, -
Vino, vin!
Îngerii deasupra noastră
Vor cânta un imn divin -
Ah, ce clară noapte-albastră, -
Poezie, sau destin.
miercuri, 10 iunie 2015
Înserare
Autor: St. O. Iosif
”Înserare” - tablou de Gheorghe Răducanu
S-a înserat. Uşor se-nalţă fumul
De prin ogeaguri către bolta vastă,
Domol coboară turma de pe coastă,
Umplând cu larma de talange drumul.
Blând, florile, în liniştea lor castă,
Îşi dăruiesc văzduhului parfumul,
Şi noaptea-şi cerne peste toate scrumul...
Ici-colo numai licăre-o fereastă...
Un clopot plânge-o clipă, şi-apoi tace...
Luceafărul în alba-i strălucire
Răsare sus... Şi-atâta sfântă pace
Domneşte-acuma peste-ntreaga fire,
Că sufletul aripile-şi desface
Ca să se piardă în nemărginire.
”Înserare” - tablou de Gheorghe Răducanu
S-a înserat. Uşor se-nalţă fumul
De prin ogeaguri către bolta vastă,
Domol coboară turma de pe coastă,
Umplând cu larma de talange drumul.
Blând, florile, în liniştea lor castă,
Îşi dăruiesc văzduhului parfumul,
Şi noaptea-şi cerne peste toate scrumul...
Ici-colo numai licăre-o fereastă...
Un clopot plânge-o clipă, şi-apoi tace...
Luceafărul în alba-i strălucire
Răsare sus... Şi-atâta sfântă pace
Domneşte-acuma peste-ntreaga fire,
Că sufletul aripile-şi desface
Ca să se piardă în nemărginire.
joi, 4 iunie 2015
Sub pomii vechi
Autor necunoscut
Sub pomii vechi, cu umbra lor rotată,
Am fost din nou, să caut amintirea
Sărutului din dragostea uitată,
Dar nu erai nici tu și nici iubirea.
- Am regăsit parfumul ființei tale,
Săpat adânc în mugurii-nverzirii,
Dar mugurii și frunzele din cale
Se bucurau doar de albastrul firii.
Mâhnit, am părăsit pădurea veche
Iubirea noastră nu a fost să fie,
Să ne-ntâlnim ca suflete pereche,
Ci am trăit o dulce nebunie.
Dorind comori, de zbor și frumusețe,
Uităm că vraja vieții-i trecătoare
Și că un vis, ucis în tinerețe,
Nu va putea vreodată să mai zboare.
Sub pomii vechi, cu umbra lor rotată,
Am fost din nou, să caut amintirea
Sărutului din dragostea uitată,
Dar nu erai nici tu și nici iubirea.
- Am regăsit parfumul ființei tale,
Săpat adânc în mugurii-nverzirii,
Dar mugurii și frunzele din cale
Se bucurau doar de albastrul firii.
Mâhnit, am părăsit pădurea veche
Iubirea noastră nu a fost să fie,
Să ne-ntâlnim ca suflete pereche,
Ci am trăit o dulce nebunie.
Dorind comori, de zbor și frumusețe,
Uităm că vraja vieții-i trecătoare
Și că un vis, ucis în tinerețe,
Nu va putea vreodată să mai zboare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)