Cântec de martie

Autor: Panait Cerna

                                A fugit din lume faur,
                                Trist şi nejelit –
                                Cu săgeţile-i de aur,
                                Martie l-a gonit...

                                Albi plutesc şi roşii norii
                                Peste munţi şi chei,
                                Parcă sufletu-aurorii
                                A rămas în ei...

                                Gârlele și-ncep fanfara,
                                Și, pornind șuvoi,
                                Strigă-n lume: primăvara
                                A sosit la noi!

                                Ce gândești la vremuri duse
                                Și suspini mereu?
                                Lasă visele apuse,
                                Suflete al meu!

                                Uită lumile de stele,
                                Ce-au căzut pălind –
                                Bucură-te de acele
                                Care se aprind...

                                Ah, ce dulce e povara
                                Mugurilor noi!
                                Primăvara, primăvara
                                A sosit la noi...

Românul, Arad, III nr. 73, 31 martie 1913.

Poeții și nopțile de vară (II)

Autor: Panait Cerna
 ( 2 poezii)

                  Noapte de vară

                             ...Lacul tremură în roate,
                             Formele treptat învie:
                             Phoebe tremură pe toate
                             Răsărirea ei târzie ...

                             Ce artist, ce geniu faur
                             Smulse clipei trecătoare
                             Luna, idolul de aur
                             Al perechilor în floare ?

                             Ca o sufletească mană
                             Zboară străluciri sub astre, –
                             Dar în van aştern sub pană
                             Visul nopţilor albastre –

                             De rămâi viaţa toată
                             Singură, urând iubirea,
                             N-ai să înţelegi vreodată
                             Cât e de frumoasă firea...

  (Convorbiri literare, LIV, nr 4, aprilie 1922)

***

                    
                    Noapte de vară

                          În apus e luptă-ncinsă
                          Între noapte şi lumină...
                          Ziua-ngenunchiază-nvinsă -
                          Codrul, apele suspină...

                          Umbre moi întinde ceaţa,
                          Pe când raze scad în zare:
                          Steaguri lungi plecate-n faţa
                          Unor oşti biruitoare...

                          Numai taine pe tot locul,
                          Noaptea-neacă toată valea...
                          Vino! Sub salcâmi, norocul
                          Stă să ne aţie calea...

( 1901)