Delia Stăniloiu
Mă-nvăluie uşor, ca o mantie,
O toamnă tristă-n ton de indigo
Cu cerul înnorat ce astăzi n-o
Să-mpiedice o iarnă ce-o să fie.
Să limpezesc azurul cu-a lui stele
Şi să privesc spre el ca-n ochii tăi,
Am zălogit în mine zurgălăi
Ce-s răsfiraţi prin lacrimile mele.
E-o toamnă melancolică ce nu
Mai poate dorul să îmi ostoiască
Şi nici tristeţea grea, împărătească
Pictată-n ton discret de acaju.
O toamnă-n puf şi-aromă de gutuie
Covor de frunze-n parc în tonuri calde
Şi-n ochii tăi atât de-absenţi smaralde
Spre care, înrobită, mă tot suie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu