miercuri, 9 ianuarie 2019

Două poezii cu iarnă

Motto:

”Atunci când zăpada se așterne peste pământ, îmi pot închipui că pășesc peste nori. ”
( Takayuki Ikkaku)



                      Iarna  

                        (de Ion Pillat)

                       
                         Ți-aduc omătul liniștit ce-apasă,
                         Cu fulg ușure, ca o piatră grea,
                         Pe țarină, pe suflet și pe casă -
                         Și-l las pe geamuri preschimbat în stea.

                         De-acum câmpia va fi ca foaia nouă
                         Pe care sănii-nseamnă stranii dungi,
                         Și-n tine, călătorule, -o să plouă
                         Cu zurgălăi, cu amintiri, cu doruri lungi ...



                    Ocean de iarnă intre noi 

                             (de Violetta Petre)


                        Mi-e iarnă grea sub piele, și prin oase
                        Mai viscolește câte-un dor de noi,
                        Pe cetini ninge. Fluturi de mătase
                        Se-așează peste frunți din doi în doi.

                        Pe-aleea răstignirilor celeste
                        Un vis își poartă crucea ca Iisus-
                        E visul meu, dar visul tău nu este
                        Și ninge anormal de jos în sus.

                        La tine-i vară-n ochi, dar ce pustie
                        Ţi-e inima-n deșertul împietrit!
                        Mai iarnă decât alte ierni o mie
                        Te-a înfiat și-n alb te-a sihăstrit.

                        De-acolo din troiene de uitare
                        N-ai nicio șansă să m-auzi cum strig;
                        Sunt între noi distanțe planetare
                        Și un ocean de iarnă și de frig.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu