Copacul

Elisabeta de Wied

n. 29 decembrie 1843, Neuwied, Germania
d. 18 februarie 1916, Curtea de Argeș
Întâia regină a României, soția lui Carol I Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege român al dinastei Hohenzollern, patroană a artelor, fondatoare a unor instituții caritabile, poetă, scriitoare


    
              Caldul soare-al verii țese-acum ferice
              Fire lungi prin aer, tort de-argint curat;
              Bate-o dulce boare câmpu 'nrourat
              Legănând prin lanuri aurul din spice.

              Frunzele gătite ca de sărbători
              Râd, pe spate vesel capul și-l aruncă –
              Un copac, el singur, gol de tot pe luncă
              Stă -ntratâta lume de cântări și flori.

              N-are bucurie nici de vânt și ploae,
              Nici de cânt de paseri, nici de cuib cu pui;
              Din podoaba -ntreagă a vieții lui
              Nu-i rămase bietul nici măcar o foae.

              Ce rușine, Doamne! Cât de bucuros
              Tu te-ai duce, duce să te-ascunzi departe
              Prin pustii cu neguri, printre stânci deșarte,
              Ori să vie vântul să te-asvârlă jos.

              Dar el stă, sărmanul, stă 'nrădăcinat –
              Iată vie-un fulger și-o să mori! Nu plânge!
              Nu! Veni furtuna vai, numai spre-a frânge
              Crengi din el, lăsându-l și mai rușinat!