”Octombrie”

Autor : George Topîrceanu

                       Octombrie-a lăsat pe dealuri
                       Covoare galbene și roșii.
                       Trec nouri de argint în valuri
                       Și cântă-a dragoste cocoșii.
                       Mă uit mereu la barometru
                       Și mă-nfior când scade câte-un pic,
                       Căci soarele e tot mai mic
                       În diametru.

                       Dar subt cerul cald ca-n mai
                       Trec zile albe după zile
                       Mai nestatornice și mai
                       Subtile...

                       Intârziată fără vreme
                       Se plimbă Toamna prin grădini
                       Cu faldurii hlamidei plini
                       De crizanteme.

                       Și cum abia plutește-n mers
                       Ca o marchiză
                       De parcă-ntregul univers
                       Privește-n urma-i cu surpriză,-
                       Un liliac nedumerit
                       De-alura ei de domnisoară
                       S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
                       Și de emoție-a-nflorit
                       A doua oară...

Octombrie

Autor:Florin Costinescu
 (din volumul ”Secunda eternă”)

                           Fum în nervuri, aprinse ruguri,
                           în parcuri doar statuile nu mor,
                           iar aerul e plin de voci
                           parcă venind din Elsinor,

                           Ce replici! Umbre-şi spun pe nume,
                           cândva au fost Polonius, Hamlet,
                           acum sunt doar copaci fără de frunze,
                           coboară ziua-n violet,

                          ” A fi sau a nu fi ” se-aude,
                           Shakespeare mai scrie-o replică pe vânt;
                           veniţi la teatru, gata sunt actorii,
                           spectacolul va-ncepe în curând !