Toamna

Autor: Serghei Esenin

            Colo prin mărăcinișul dintre râpi și ulmul ciung,
            Toamna, iapa roibă, paște, scărpinându-și coama, lung.

            Lângă malurile apei, pe tăpșanul gol și ud,
            Azi potcoavele-i albastre zăngănind încet s-aud.

            Vântul-schivnic, furișându-și recea vraiște de fum,
            Macină frunzișul galben de pe coșcovitul drum

            Și sărută blând pe creanga măceșului spinos
            Rănile roșcate ale nevăzutului Hristos.

Dans

Autor: George Lesnea

                          Din cuprinsul norului înalt,
                          Ploaia-și sparge prundul pe asfalt.

                          Repezindu-și degetele lin,
                          Leapădă verigile-n bazin.

                          Tescuindu-și strugurii din pungi,
                          Joacă cu picioarele ei lungi.

                          Despletindu-și părul ei hoinar,
                          Bate din călcâi pe trotuar.

                          Prin copaci, cu sprintenit imbold,
                          Chiuie și scutură din șold.

                          Râde, parcă și-a ieșit din minți,
                          Arătându-și curgătorii dinți.

                          Sângerează gleznele ei mici
                          Când trosnește fulgerul din bici.

                          Peste case ciuruind grăunți,
                          Galopează pașii ei mărunți.

                          Răsucind odgoane de clăbuci,
                          Bate darabana prin uluci.

                          De pe streșini unse cu amurg,
                          Sclipitoare genele ei curg.

(Din volumul ”Cântec deplin”, 1934)

Viscolul prinde colbul să-și lepede

Autor: Serghei Esenin

                       Viscolul prinde colbul să-și lepede,
                       Lunecă-o troică, lunecă repede.
                       Veselă-n troică, peste întindere,
                       O tinerete fuge cu-aprindere.

                       Unde mi-s oare zilele proaspete?
                       Dar fericirea ce-am vrut-o oaspete?
                       Toate pieriră-n iarna sălbatică,
                       Precum această troică zănatică.

Ninge

 ”Ninge”
  Autor: George Bacovia

                  
                 Când iar începe a ninge
                 Mă simt de dor cuprins.
                 Mă văd pe drum, departe,
                 Mergând încet, și nins.

                 Sub streașină cerdacul
                 Se-ntunecă mâhnit.
                 Stă rezemată-o fată
                 De stâlpul-nzăpădit.

***
Notă:    Curtea de Argeș, ianuarie 2014 (efect backup,google)
                    Foto: Viorica Popa
                

”Toamnă”

Autor: Șt.O.Iosif

                         Te uită, frunza pică irosită,
                         Și vântul geme prohodind departe!
                         Puțină vreme încă ne desparte
                         De iarna tristă, prea curând sosită!...

                         Ca un palat pustiu, cu geamuri sparte,
                         Pădurea noastră tace părăsită:
                         Eu singur cânt cu vocea obosită
                         Și trec prin încăperile-i deșarte...

                         S-au dus privighetorile măiestre;
                         Pustiu e cuibul blândei turturele...
                         Ah, unde-i șuierul mierliței sure!

                         Pierdut din stolul mândrei lor orchestre,
                         Ce trist răsună cânturile mele
                         În liniștea adâncă din pădure...