A vârstei melodie-şi taie cale.
Supusă, o presimt şi o aştept.
Cu anii, mai duios mă strângi la piept,
Mă-nvăluie mai blând braţele tale.
Barbara tresărire de ţambale,
A tinereţii, n-am s-o redeştept.
Din vinul vechi sorbim, mai înţelept,
Esenţe tari şi bucurii egale.
A noastră-i toamna largă, policromă,
Împărăţia frunzelor uşoare
Şi crama cu răcoare şi aromă.
Dar nu ştiu ce nelinişte, ce boare,
Vesteşte că April, un crai sălbatic,
Va-mpresura, va sparge calmul atic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu