Luna plină-a răsărit,
Sus pe deal s-a odihnit,
Şi pe cerul ca oglinda
A pornit-o cu colinda.
Iar în calea ei senină,
Câte-o stea se dă pe gheață
însemnând o dungă lină
Şi subţire, ca o aţă,
De lumină.
Ninse, dealurile dorm.
Doar oraşul, alb sub lună,
Geme, zbârnaie şi sună
Ca un contrabas enorm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu