Pictură de iarnă

Autor: Adrian Păunescu

                        
                       Sînt pictori, în cer, care lasă
                       Culorile lor să mai cadă
                       Pe-aci, pe pămînt, pe acasă,
                       Şi asta se cheamă zăpadă.

                       Sub bârne albastre-celeste
                       Lumina privirii tresare,
                       Când strigătul nostru mai este
                       Zidit într-o sfântă ninsoare.

                       Mai vindem din fumul năpraznic
                       Al zilnicei noastre redute
                       Un bon de intrare la praznic
                       Când ninge din stelele mute.

                       Ninsoarea e-aproape abstractă,
                       Atîta-i de sfântă şi mare,
                       Că tronuri sub regi se contractă
                       În sinucigaşa ninsoare.

                       Dar, domnule pictor al iernii,
                       Ce rar te arăţi de o vreme
                       Şi noi te rugăm cu vecernii
                       Şi noi îţi trimitem poeme.

                       Pe fiece fulg se citeşte
                       Un chip de bărbat sau femeie
                       Şi unele cad îngereşte
                       Şi loc îşi găsesc în muzee.