duminică, 7 decembrie 2014

Peisaj de iarnă

Autor: Nichita Stănescu


                         O vreme de argint masiv
                         pe-alocuri înnegrit de vreme,
                         ţintat cu sori, metalic tiv,
                         la orizont scrâşneşte, geme.

                         Copacii de argint, tăcând,
                         din crengile de-argint, oprite,
                         nemailovind, nemaisunând
                         nici ore-ovale nici clipite
                         par, cum îi întâlneşti, aşa,
                         explozii împietrite, surde,
                         care-au tâşnit spre cer cândva,
                         din arhebuze şi din durde.

                         Dar eu bat câmpul iernii, greu
                         cu paşii de-argint îi sun argintul
                         O, fericit auzul meu!

                         Ecoul bate-n jur argintul
                         şi-o clipă dacă m-aş opri
                         s-ar prăbuşi, de-argint, o clipă.

                         Şi peste câmp s-ar auzi
                         ţintatul brâu de-argint cum ţipă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu