Veselul Alecsandri”...
(M. Eminescu)
In fund, pe cer albastru, în zarea depărtată,
La răsărit, sub soare, un negru punct s-arată!
E cocostârcul tainic în lume călător,
Al primăverii dulce, iubit prevestitor.
El vine, se înalță, în cercuri line zboară
Si, repede ca gândul, la cuibu-i se coboară;
Iar copilasii veseli, cu pieptul dezgolit,
Aleargă, sar în cale și-i zic: Bine-ai sosit!
In aer ciocârlia, pe casă rândunele,
Pe crengile pădurii un roi de păsărele
Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc
Și pe deasupra bălții nagâții se-nvârtesc.
Ah! iata primăvara cu sânu-i de verdeață!
In lume-i veselie, amor, sperare, viață,
Și cerul și pământul preschimbă sărutări
Prin raze aurite și vesele cântări!
”Pasteluri”- 1868
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu