miercuri, 27 noiembrie 2019

(Două) ”Sonete pluvioase”

Autor 
George Topîrceanu



        De-o săptămână ține-ntruna ploaia, —
      Și-mi pică-n pat, de sus, din bagdadie...
      O noapte încă de-ar mai fi să ție
      Nu m-aș mira să-mi cază-n cap odaia!

      Avea simptome vagi de nebunie
      Peninsula Balcanică... și d-aia,
      De când s-aprinse-n Orient văpaia,
      Pământul face hidroterapie!

      Sau poate că divinul Mizantrop
      A hotărât al doilea potop?...
      Oricum ar fi, eu nu mă tem de moarte.

      Dar când o-ncepe altă veșnicie,
      Fac cerere să mă permute-n Marte,
      C-aici avem prea multă igrasie!

***
                          Sunt izolat ca Robinson Crusoe,
                          Nu vine nime-n ușa mea să bată,
                          Și dacă stau cu ușa încuiată
                          E că nici eu de nime n-am nevoie.

                          Mai fericit ca legendarul Noe,
                          Din toată omenirea inundată,
                          În arca mea nu am decât o fată...
                          Deasupra lumii noi plutim în voie...

                          Degeaba vă-ndesați ca la pomană,
                          Reprezentanți ai faunei terestre, —
                          Nu iau cu mine nici o lighioană!

                          Căci e destul o singură pereche:
                          Un trubadur și-o fată fără zestre,
                          Ca să refacă toată lumea veche!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu