În surdină

Autor: Paul Verlaine

                             Liniștiți în adumbrirea
                             Ce din ramuri se desface
                             Dragostea să ne-o pătrundem
                             De-o așa adâncă pace.

                             Ca-ntr-un vis frumos și tainic
                             Duși să ne topim cu-ncetul
                             În melancolia vagă
                             Ce-o împrăștie brădetul.

                            Ține-ți brațele în cruce,
                            Ochii-nchiși pe jumătate
                            Și din inimă ți-alungă
                            Orice dor într-însa bate.

                            Să ne-adoarmă ca într-un leagăn
                            Adierile ușoare.

Traducere: St.O.Iosif

Frunzele tale

Autor: Tudor Arghezi

                    Ca tine, pom cu-atât belşug de frunză,
                    Aştept un fir de vânt să mă pătrunză.
                    Frunzele tale sunt simţirea mea
                    Fremătătoare, ca şi ea.
                    Un simţământ, o frunză legănată,
                    Mişcându-se tot pomul dintr-o dată.

                    Tu câtă frunză ai şi câte crăci
                    Eu tot atâtea am, însă ascunse,
                    Când mă frământă îndoiala sunt
                    Înfiorat, din vârfuri până la pământ,
                    De unde alte ramuri se-mpereche
                    Și caută o lume să iasă-ntr-însa, veche.

Frunză ruginie

Frunză ruginie

Frunză, frunză ruginie, cine dorul tău îl ştie,
Înţelege de ce pleci pe ape şi pe poteci!

Frunză, ruginie doamnă, vine-n zborul tău o toamnă
Mănoasă şi generoasă şi se cuibăreşte-n casă!

Pică-n zborul tău alene, vara, adormind pe gene.
Pică visele brumate, la pământ, înspăimântate!

(poezie de Ioana Voicilă Dobre din vol.”Între verde şi albastru”

Toamna cade frunza

Autor : Nedelea Barlad

                             Cade frunza de salcâm
                             Imbrăcând cărarea,
                             Berzele s-au dus acum,
                             Cenusie-i zarea!
                             In crâng fluturi nu mai sunt!
                             Păsări nu mai cântă!
                             Plutesc neguri pe pământ…
                             Vântul tot frământă.

                             Pic cu pic, pe geamuri lin
                             Ploaia se prelinge.
                             Nu e soare, nici senin,
                             Cerul parcă plânge.

Sursa: www.copilul.ro.

O iederă să fii

Autor : Nichita Stănescu

                      Mi-ar fi plăcut să fii mai bine-o plantă.
                      O iederă să fii lângă obrazul meu, sunând,
                      când reci curenţii serii vin în pantă
                      din cerul rezemat pe-un singur gând.

                      Să-ţi fi ştiut căldura, lângă coastă,
                      de frunze tremurând şi lucind,
                      să fie-un singur trunchi secunda noastră
                      pe două ramuri luna sprijinind.

                      Şi foşnetul oraşului, mai altul şi mai smuls
                      ca marea din culoare, jos la diguri,
                      să fi bătut oprind cu un impuls
                      stâlpii tăcerii-naintând, nesiguri.

                      S-aud cu-o frunză, cu o rădăcină,
                      mi-ar fi plăcut un anotimp sever,
                      când ultimele gheţuri se dezbină
                      în ele însele. Şi nu au loc şi pier.

 Din ”Colindă de inimă”

Toamna

Autor: Octavian Goga

                     
                             Văl de brumă argintie
                             Mi-a împodobit grădina
                             Firelor de lămâiță
                             Li se uscă rădăcina.

                             Peste creștet de dumbravă
                             Norii suri își poartă plumbul,
                             Cu podoaba zdrențuită
                             Tremură pe câmp porumbul.

                             Și cum de la miazănoapte
                             Vine vântul fără milă,
                             De pe vârful șurii noastre
                             Smulge-n zbor câte-o șindrilă.

                             De vifornița păgână
                             Se-ndoiesc nucii, bătrânii,
                             Plânge-un pui de ciocârlie
                             Sus pe cumpăna fântânii.

                             Il ascult și simt subt gene
                             Cum o lacrimă-mi învie:
                             - Ni se-aseamănă povestea,
                             Pui golaș de ciocârlie.
 

E toamna...

 Autor: Delia Stăniloiu

                     
                               E toamna dantelă de frunze țesute
                               Covor diafan călcat cu sfială.
                               Mi-aduce aminte de toamne trecute
                               De unde și vara ieșea cu fereală.

                               Tristeți,nostalgii,înserare și-alean,
                               A toamnei dulce-amăruie mireasmă
                               Și sentimentul  uneori că în van
                               E tot ce se-ntâmplă,că tot e-o fantasmă...

                               Zici toamnă și parcă ai zice tristețe
                               De tot ce a fost și-a plecat intr-o clipă
                               Cu vise speranțe și o tinerețe
                               Furată de-a Timpului crudă aripă...