Potop

Autor: Valentin Boeru

                             Plouă violent pe câmp.
                             Toate s-au culcat deodată.
                             Pare un deşert fierbând,
                             Apă vie,-n mare moartă.

                             Curg torente de pe deal,
                             Să se-adune prin vâlcele,
                             Ramuri, pietre, sar pe val,
                             Parcă-s jucării,… surcele…

                             E urgie de blestem,
                             Zgomot, apă…infernal!
                             Prin şuvoiul de pe drum
                             Tropăie al ploii cal.

                             Alergând grăbit de teamă
                             Şfichiuit de mii de bice,
                             Abur goana lui destramă
                             Pe copite să-l ridice,

                             Să –l întoarcă sus spre cer,
                             Arc de cerc spre răsărit,
                             Curcubeu, magic mister,
                             Poartă-n cer spre infinit.

Au hohotit castanii peste stradă

Autor: Ovidiu Oana-pârâu

                     Au hohotit castanii peste stradă

                     cu albul florii verdele-l spoiesc
                     ciorchinii reuniţi într-o arcadă
                     sub umbra lor contrastele sporesc

                     Iar cei din parcuri cuvertura albă
                     aşează pe coroane dolofane
                     ţesând o răcoroasă-n aer salbă
                     pe creştetul luminii diafane

                     O mare de culoare azi cuprinde
                     simeza mediocră citadină
                     creează un decor ce se extinde
                     şi străzile preschimbă în grădină

                     Natura generoasă zămisleşte
                     scenografia-i splendidă-n toţi anii
                     prinosul de frumos mi-l dăruieşte
                     când înfloresc pe strada mea castanii

Ciclul "Vara"
Volumul "Surori metrese timpului"
© ovidiu oana-pârâu

S-a rătăcit apusul printre munţi

Autor: Ovidiu Oana-Pârâu

                       S-a rătăcit apusul printre munți
                       Zburătăcit de vânturi şi de ceaţă.
                       Se clătinau luminile pe punţi,
                       Speriate că-şi vor pierde din roşeaţă.

                       Când astrul mâniat de întâmplare,
                       S-a-ntors din drum, cercând să le învie,
                       Le-a adunat pădurea pe cărare,
                       Şi le-a-ndemnat spre-a nopţii colivie.

                       Din cetini grele le-a făcut culcuşuri,
                       Grăbindu-le în pace să adaste
                       Până în zori, când soarele-n suişuri,
                       Le va chema pe-ntinderile vaste.

                       Şi-n noua zi, grăbite înspre zare,
                       Se limpezesc de roua dimineţii.
                       Aruncă-n codru, albă sărutare,
                       Înviorat de farmecul bineţii.

***
Ciclul "Primăvara"
Volumul "Surori metrese timpului"
© ovidiu oana-pârâu

Sunt primăvară

Autor: Ioana Voicilă-Dobre

                                         
                             Am palmele-nflorite
                             cu narcise
                             şi la urechi, cercei
                             de ghiocei.
                             Sunt primăvara
                             ce-nfloreşte vise,
                             pe câmpuri
                             unde zburdă miei!

                             Am inima-nroşită,
                             un bujor
                             şi rochia-nverzită
                             prematur.
                             Sunt primăvata ta
                             şi-a florilor
                             şi liniştea venit-am
                             să ţi-o fur!

                             Am ochi scânteieri
                             de stele noi
                             şi sufletul
                             deschis spre soare.
                             Sunt primăvara,
                             darnică în ploi,
                             mamă
                             seminţei roditoare!

Din vol. ”Între verde şi albastru”

Aprilie

Autor : Maria Banuș

                      A vârstei melodie-şi taie cale.
                      Supusă, o presimt şi o aştept.
                      Cu anii, mai duios mă strângi la piept,
                      Mă-nvăluie mai blând braţele tale.

                      Barbara tresărire de ţambale,
                      A tinereţii, n-am s-o redeştept.
                      Din vinul vechi sorbim, mai înţelept,
                      Esenţe tari şi bucurii egale.

                      A noastră-i toamna largă, policromă,
                      Împărăţia frunzelor uşoare
                      Şi crama cu răcoare şi aromă.

                      Dar nu ştiu ce nelinişte, ce boare,
                      Vesteşte că April, un crai sălbatic,
                      Va-mpresura, va sparge calmul atic.

Cântec

Autor: Șt.O.Iosif

                            Cutreieri ulițele-n rând,
                            Un cântec tainic șuierând:
                            E-ntâia zi frumoasă, caldă;
                            O vrabie-n nisip se scaldă
                            Și ciripește atât de blând!

                            Te-nviorezi și prinzi puteri
                            Sub vraja dulcei mângâieri-
                            La umbră însă-i frig și-acuma,
                            Și noaptea tot mai cade bruma
                            Și-n suflet tot mai plâng dureri.

Rev.”Floare albastră”, an I
17 ianuarie 1899

Aprilie

Autor: George Topîrceanu

                      Baloane mari de spumă albă prin grădini
                      (și zarzărul, și vișinul, și perii)
                      Stau gata să se-nalțe din tulpini
                      Spre cerul primăverii…

                      Caisul nostru s-a gătit la poartă
                      Cu panglici albe, ca-n tablouri vechi,
                      Și cu zulufi de floare la urechi,
                      Cum astăzi nicăieri nu se mai poartă.

                      Pe strada mare,
                      Ies flori înalte la plimbare
                      În rochii de sezon, ușoare,
                      Cu toate că-i o vreme așa de schimbătoare.

                      Ah, fetele - și mai ales cucoanele
                      Când vine primăvara
                      Sunt dulci și colorate ca bomboanele!
                      Pe cea care-a trecut o cheamă Clara,
                      Fiindcă are
                      Ochi albaștri tare,
                      Și gura ei cu rouge ca de coral
                      Surâde vertical…

                      Un mic vârtej, copil al Neființei,
                      De-a curmezișul străzii rătăcit,
                      Nebun în jurul lui s-a răsucit
                      Să-și prindă coada galbenă cu dinții.

                      Departe, în azurul dintre nori,
                      S-arată bifurcat pe cer
                      Un șir subțire de cocori,
                      O escadrilă de pe vremea lui Homer…