De toamnă (II)

Autor: Elena Spiridon

                        Toarnă-mi şi mie, toamnă, un pahar,
                        Pe frunza ta să scriu din nou poeme;
                        Mi-a dat în fugă cineva în dar,
                        Un mic sărut, ciorchine de dileme… 

                        De-atunci eu tac, iar ochii mei nătângi
                        Stau tot lipiţi de cerul în albire;
                        Pe trupul meu, ca frunza mi-l alungi,
                        Ştiu că îl dai ofrandă la iubire... 

                        Nu sta ascunsă-n miezul crud de nucă,
                        În aripile largi ai zorilor de brumă...
                        La focul ce prin tălpi uşor se urcă,
                        Pofteşte-mă, să beau un vin cu spumă! 

                        Să vezi atunci, potop va fi de muze
                        Şi muntele, o simplă încercare;
                        Ah, bobu-acela, cuvânt, sărut, pe buze;
                        Îmi dai să beau?! E ultima-ntrebare...