Vară de noiembrie

Autor: Lucian Blaga

  
                       Iubito-mbogăţeşte-ţi cântăreţul,
                       mută-mi cu mâna ta în suflet lacul,
                       şi ce mai vezi, văpaia şi îngheţul,
                       dumbrava, cerbii, trestia şi veacul.
                       Cum stăm în faţa toamnei, muţi,
                       sporeşte-mi inima cu-o ardere, cu-n gând.
                       Solar e tâlcul ce tu ştii oricând
                       atâtor lucruri să-mprumuţi.

                       O, lumea, dacă nu-i o amăgire,
                       ne este un senin veşmânt.
                       Că eşti cuvânt, că eşti pământ,
                       nu te dezbraci de ea nicicând.
                       O, lumea e albastră haină,
                       în care ne cuprindem, strânşi în taină,
                       ca vara sângelui să nu se piardă,
                       ca vraja basmului mereu să ardă.

Din volumul „Poezii – Vară de noiembrie”, 1962