Copleșitoare, plină de lumină,
Miros de pomi cutreierat de muguri,
O lume transformată în grădină,
Esență delicată de parfumuri.
Divinul croitor îmbracă-n verde,
Deopotrivă, pom și deal și vale,
Grădina Paradisului, ai crede,
A coborat pe neștiută cale.
Când mii de flori, în pete de culoare,
Desfac petale-n roua dimineții,
Te-ntrebi, de unde atâta încântare,
Și mut rămâi în fața frumuseții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu