Luna de vară

Autor: N. Davidescu

                             M-a rugat o sclavă-aseară,
                             Stranie ca o nalucă,
                             Să-i dau voie să se ducă,
                             Să se ducă, să se ducă...

                             N-ar fi vrut nimic să ceară,
                             Însă gându-i aprinsese
                             Nostalgii, ei nenţelese,
                             Nenţelese, nenţelese...

                             Faţa ei de albă ceară
                             Era-ntreagă o tăcere,
                             Spusă sieşi în durere,
                             În durere, în durere...

                             Am lăsat-o. Era vară
                             Şi-n adâncul ei cântase
                             Noaptea-n stive de mătase,
                             De mătase, de mătase...

                             Umbra ei prin noapte, clară,
                             A intrat apoi adâncă,
                             În fântâna de sub stâncă,
                             De sub stâncă, de sub stâncă...

Din volumul ”Roma”