Natură, dragoste și poezie: ”Ce frumoasă ești...”

Autor: Adrian Păunescu

                       Ce frumoasă ești în prag de iarnă,
                       Ninge disperat asupra ta,
                       Cerul peste tine se răstoarnă,
                       Țurțurii în plete vor suna.

                       Hai să fim doi oameni de zăpadă
                       Ridicați de brațe de copii,
                       Care-n frig și ger mai știu să creadă
                       Că se pot iubi, se pot iubi.

                       Ce frumoasă ești în prag de vară,
                       Când miroși a mere ce se coc,
                       Cerul în ființa ta coboară
                       Trupul meu din trupul tău ia foc.

                       Focurile noastre se cunună,
                       Focurile noastre se-nțeleg,
                       Suntem baza lumii împreună
                       Suntem vara focului întreg.

                       Ce frumoasă ești în prag de toamnă,
                       Ca o zi egală între nopti,
                       Când iubirea noastră te condamnă
                       Să ai soarta strugurilor copți.

                       Să înveți, iubito, să te bucuri
                       Că ți-am dat din jertfă un destin,
                       Și că via asurzând de struguri,
                       Va trai definitiv în vin.

                       Ce frumoasă ești în primăvară
                       Cea mai minunată-ntre femei,
                       Iezii pasc năframa ta ușoară,
                       Tu, cu muguri, bluza ți-o închei.

                       Sigilat de taine nepătrunse
                       Cerul bate drumul tău îngust,
                       Trupul tău de muguri și de frunze
                       De la cine să învăț să-l gust?
 

***