vineri, 24 iulie 2015

Sara

Autor: Octavian Goga


                              Bolta şi-a cernit năframa
                              Ca o mamă întristată,
                              Floarea-soarelui pe câmpuri
                              Pleacă fruntea-ngândurată.

                              Zarea-şi picură argintul
                              Pe ovezele de aur,
                              Ostenit, din aripi bate,
                              Ca un vis pribeag, un graur.

                              Codrul cântăreţii-şi culcă,
                              Doarme trestia bolnavă,
                              Dorm doi pui de nevăstuică
                              Sub o brazdă de otavă.

                              S-a oprit trudita moară,
                              Doarme apa la iurgă,
                              Răzimat pe coate-adoarme
                              Un cioban întins pe glugă…

                              Doarme cerul şi pământul
                              Într-o dulce-mbrăţişare…
                              Doar izvorul mai tresaltă
                              Ca un sân de fată mare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu