”Octombrie este o simfonie a permanenţei şi schimbării.” ( Bonaro W. Overstreet)
Autor: Magda Isanos
Ţii minte-ntâia ploaie cum cădea,
cu fulgere, cu stele lungi în ea?
Arborii stăteau drept, intonând
imnul vieţei şi-n zarea foşnind,
verde ca un codru lichid,
s-auzeau cerurile cum se-nchid, se deschid.
Şi noi stăteam ca pomii în picioare.
„Nimic nu moare, mi-ai şoptit, nu moare...”
Şi plantele creşteau, ne făceau semne,
ca nişte mâini, ca umbre nempăcate,
se străduiau spre viaţă să ne-ndemne
şi iar cădeau în deznădejde toate.
Cules din „Poezia română modernă de la G. Bacovia la Emil Botta”, alcătuită de Nicolae Manolescu, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968
Oh ! Magda Isanoş......Ce destin crud, şi ce talent aplecat prea devreme.! "
RăspundețiȘtergereInsă Dumnezeu m-a strigat,...în mijlocul zilei de foc,şi-am plecat, .... lăsând uneltele, lâsând ogoarele, ..... pământul cel vesel şi soarele.! ( Plecând ) de Magda Isanoş.