Intâia stea

Autor: Marian Burtoi

                          Când am bătut la poarta fericirii
                          Era o seară albastră de april;
                          Prin părul tău se-nfiorau zefirii
                          Și le-am răspuns cu zâmbet de copil

                          Se revărsa blând cerul peste mine
                          Și am crezut c-o zână din povești
                          Mi-a fost trimisă ca un dar, prin tine
                          Și n-am știut  să-ți cer să mă iubești!

                          M-ai prins de mână și mi-am spus: ”Ce oare
                          Se-ntâmplă lunii de sclipește așa?”
                          Te-am sărutat timid, cu-nfrigurare
                          Și-n ochii mei a ars întâia stea...

                          E mult de-atunci...și părul tău de noapte,
                          Mă-nfioară încă, și nu știu,
                          De ce nu mă mai mângâie cu șoapte,
                          De ce în mine-i azi...așa târziu...