În surdină

Autor: Paul Verlaine

                             Liniștiți în adumbrirea
                             Ce din ramuri se desface
                             Dragostea să ne-o pătrundem
                             De-o așa adâncă pace.

                             Ca-ntr-un vis frumos și tainic
                             Duși să ne topim cu-ncetul
                             În melancolia vagă
                             Ce-o împrăștie brădetul.

                            Ține-ți brațele în cruce,
                            Ochii-nchiși pe jumătate
                            Și din inimă ți-alungă
                            Orice dor într-însa bate.

                            Să ne-adoarmă ca într-un leagăn
                            Adierile ușoare.

Traducere: St.O.Iosif

Frunzele tale

Autor: Tudor Arghezi

                    Ca tine, pom cu-atât belşug de frunză,
                    Aştept un fir de vânt să mă pătrunză.
                    Frunzele tale sunt simţirea mea
                    Fremătătoare, ca şi ea.
                    Un simţământ, o frunză legănată,
                    Mişcându-se tot pomul dintr-o dată.

                    Tu câtă frunză ai şi câte crăci
                    Eu tot atâtea am, însă ascunse,
                    Când mă frământă îndoiala sunt
                    Înfiorat, din vârfuri până la pământ,
                    De unde alte ramuri se-mpereche
                    Și caută o lume să iasă-ntr-însa, veche.

Frunză ruginie

Frunză ruginie

Frunză, frunză ruginie, cine dorul tău îl ştie,
Înţelege de ce pleci pe ape şi pe poteci!

Frunză, ruginie doamnă, vine-n zborul tău o toamnă
Mănoasă şi generoasă şi se cuibăreşte-n casă!

Pică-n zborul tău alene, vara, adormind pe gene.
Pică visele brumate, la pământ, înspăimântate!

(poezie de Ioana Voicilă Dobre din vol.”Între verde şi albastru”