În crângul plin de-a primãverii udă
podoabă verde si luminã crudă,
m-am dus să văd șopârle și gândaci
și să vorbesc cu tinerii copaci.
Lira mi-am prins-o-n ramul înflorit
al măcieșului ce-am întâlnit.
Bondari de aur s-au suit pe strune
și paseri începurã să s-adune.
Hulubi sălbateci se roteau pe sus.
"Surorile mele, le-am spus,
nu vă temeti, nu-i laț, nici capcană;
e-o scornitură-omeneascã și vană..."
Atunci pitulicile se bucurară.
"Vrei sã-ti cântãm eterna primăvară?"
"Vreau, paseri bune,
care n-aveti brațe, nici strune."
Din volumul "Poezii/Poésies", 1996
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu