Autor:
Lucian Blaga
Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe geamuri.
Plouă.
Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea,
ce-o simt n-o simt în mine,
în inimă,
în piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume
cu toamna şi cu seara ei
mă doare ca o rană.
Spre munţi trec nori cu ugerele pline.
Şi plouă.
Stări sufletești în anotimpuri - Poezie românească și universală.
miercuri, 31 mai 2017
duminică, 28 mai 2017
Singuri
Autor: George Topîrceanu
Dormi!... Un val de aer umed am adus cu mine-n casă.
Tremurând s-a stins văpaia lumânării de pe masă,
Iar acuma numai ochiul de jăratic din cămin
Licăreşte-n umbra dulce, ca o piatră de rubin.
Bate vânt cu ploaie-n geamuri
Şi e noapte neagră-afară...
Plânsul streşinii suspină ca un cântec de vioară
Monoton, şoptind povestea unei vremi de mult uitate...
Nici o rază nu pătrunde prin perdelele lăsate.
Ci-ntunericul prieten stăpânind până departe,
Şi de oameni şi de patimi fericirea ne-o desparte.
Singur eu veghez în noapte,
Ploaia cântă tot mai tare...
Şi m-apropii, ochii negri să-i deschid cu-o sărutare.
Dormi!... Un val de aer umed am adus cu mine-n casă.
Tremurând s-a stins văpaia lumânării de pe masă,
Iar acuma numai ochiul de jăratic din cămin
Licăreşte-n umbra dulce, ca o piatră de rubin.
Bate vânt cu ploaie-n geamuri
Şi e noapte neagră-afară...
Plânsul streşinii suspină ca un cântec de vioară
Monoton, şoptind povestea unei vremi de mult uitate...
Nici o rază nu pătrunde prin perdelele lăsate.
Ci-ntunericul prieten stăpânind până departe,
Şi de oameni şi de patimi fericirea ne-o desparte.
Singur eu veghez în noapte,
Ploaia cântă tot mai tare...
Şi m-apropii, ochii negri să-i deschid cu-o sărutare.
duminică, 21 mai 2017
Luntrea aurie
Autor : Eusebiu Camilar
Dar nopțile acestea, frumoaso, cum de sunt,
Atât de diafane, din cer până-n pământ?
Pădurile par alge înalte-n clătinări...
Noi ne plimbăm alături pe fundul unei mări.
Lucirile acestea de sus, vor fi fiind
Sau astre, sau meduze prin adâncimi plutind...
De-aseară se zărește, cu cârma spre Apus,
O luntre aurie, deasupra noastră, sus...
Așa ne urmărește de-aseară, pe-amândoi:
Stă drept deasupra noastră când ne oprim și noi!
O, poate că din luntrea ce ne țintește-așa
Într-un târziu, o scară de raze s-o lăsa,
Și dacă tu vroi-vei, ne vom sui. Apoi,
Cu luntrea aurie vom asfinți și noi.
Dar nopțile acestea, frumoaso, cum de sunt,
Atât de diafane, din cer până-n pământ?
Pădurile par alge înalte-n clătinări...
Noi ne plimbăm alături pe fundul unei mări.
Lucirile acestea de sus, vor fi fiind
Sau astre, sau meduze prin adâncimi plutind...
De-aseară se zărește, cu cârma spre Apus,
O luntre aurie, deasupra noastră, sus...
Așa ne urmărește de-aseară, pe-amândoi:
Stă drept deasupra noastră când ne oprim și noi!
O, poate că din luntrea ce ne țintește-așa
Într-un târziu, o scară de raze s-o lăsa,
Și dacă tu vroi-vei, ne vom sui. Apoi,
Cu luntrea aurie vom asfinți și noi.
duminică, 14 mai 2017
Mugurii - Lucian Blaga
Un vânt de seară
aprins sărută cerul la apus
și-i scoate ruji de sânge pe obraji.
Trântit în iarbă rup cu dinții-
gândind aiurea-mugurii
unui vlăstar primăvăratic.
Îmi zic: "Din muguri
amari înfloresc potire grele de nectar"
și cald din temelii tresar
de-amarul tinerelor mele patimi.
sâmbătă, 6 mai 2017
”Singur” -
Motto:”Sunt locuri și momente în care un om este atât de singur, încât poate vedea întreaga lume.” (Jules Renard)
Autor :Ion Sorescu
Singur sunt pe ulicioara
Unde rătăceam odată.
Curge despletită seara.
Vântul scârţâie o poartă.
S-a pornit alene ploaia,
Streșinile plâng abia.
Obosită doarme luna
Sub un nor de catifea.
Curge-ntruna, dinspre mare,
Cântec de singurătate
În acorduri de chitare,
Risipindu-se, prin noapte.
Boabe de iubire stinse
Pe o aripă de vânt.
Jurăminte ce-au fost scrise,
Pe nisipul tău de gând.
Toate-n suflet le adun.
Plânge cerul peste mine.
Rătăcesc, străin, pe drum
Într-o noapte către... mâine.
27 Noiembrie 2016
Autor :Ion Sorescu
Singur sunt pe ulicioara
Unde rătăceam odată.
Curge despletită seara.
Vântul scârţâie o poartă.
S-a pornit alene ploaia,
Streșinile plâng abia.
Obosită doarme luna
Sub un nor de catifea.
Curge-ntruna, dinspre mare,
Cântec de singurătate
În acorduri de chitare,
Risipindu-se, prin noapte.
Boabe de iubire stinse
Pe o aripă de vânt.
Jurăminte ce-au fost scrise,
Pe nisipul tău de gând.
Toate-n suflet le adun.
Plânge cerul peste mine.
Rătăcesc, străin, pe drum
Într-o noapte către... mâine.
27 Noiembrie 2016
Abonați-vă la:
Postări (Atom)