Marian Bunget
Ne cerne alb, pe amintiri uitate,
Miros de iarnă curge spre pământ.
Din apă zbor petalele crestate,
Doar ele știu, de-i joc sau legământ
Coboară lin, văzduhul tremurându-l
În nemișcarea lui de-odinioară.
Doar plânsul lui se-aude, ascultându-l;
Vedem culori de mantie polară.
Ne cerne alb, pe amintiri uitate,
Acoperind din răul ce ne doare.
E cerul trist... câmpiile-s curate...
Și-n suflete simțim miros de soare.
Ne doare ieri, dar mâine n-o să doară
Ne-acoperim cu albul purității.
Va ninge peste noi cu primăvară,
Simți-vom iar o primăvară a vieții.
