miercuri, 30 ianuarie 2019

Deseară

Autor: Ion Sorescu



                               Să vii la o cană cu vin.
                               Odaia e plină cu flori,
                               Un sal de căldură ce fin
                               Îți picură-n suflet, culori.

                               Să vii negreșit într-o noapte,
                               Când viscolul arde zăpada
                               Și mușcă din frunzele moarte
                               Ce-n iarnă mai bântuie strada.

                               Te-aștept, lumânări sunt aprinse.
                               Miroase a gutui si a jar.
                               Perdelele-s trase, luminile stinse,
                               Căldura e parcă eșarfa de voal.

                               Ce-ți curge pe umeri si față,
                               Ca buze încinse de joc.
                               Scânteia din ochi mă îngheață
                               Și arde în mine, cu foc.

                               Zăpada din păr s-a topit.
                               E rouă pe câmp, e fior
                               Cu gura adun un fulg rătăcit
                               Pe gura ta arsă de dor.

                               Afară, furtuna se stinge
                               E noapte, o noapte de vis.
                               Din sobă o flacără curge
                               Cu umbre pe trupu-ți aprins.



marți, 22 ianuarie 2019

Clair de lune

Autor :Paul Verlaine

                               Henri Sinder: Jeu d`eau au clair de lune



                    Votre âme est un paysage choisi
                    Que vont charmant masques et bergamasques
                    Jouant du luth et dansant et quasi
                    Tristes sous leurs déguisements fantasques.

                    Tout en chantant sur le mode mineur
                    L'amour vainqueur et la vie opportune                     

                    Ils n'ont pas l'air de croire à leur bonheur
                    Et leur chanson se mêle au clair de lune,

                    Au calme clair de lune triste et beau,
                    Qui fait rêver les oiseaux dans les arbres
                    Et sangloter d'extase les jets d'eau,
                    Les grands jets d'eau sveltes parmi les marbres.


Notă:  
”Clar de lună” este un poem din volumul ”Serbărilre galante”- Fêtes galantes, 1869.
A fost transpus in muzică de Gabriel Fauré în 1887 (Clair de lune, op.46 n°2)și de Claude Debussy în două rânduri, în 1882 apoi în 1892. Titlul poemului a inspirat a treia parte din ”Suite bergamasque pour piano” de Claude Debussy.

miercuri, 9 ianuarie 2019

Două poezii cu iarnă

Motto:

”Atunci când zăpada se așterne peste pământ, îmi pot închipui că pășesc peste nori. ”
( Takayuki Ikkaku)



                      Iarna  

                        (de Ion Pillat)

                       
                         Ți-aduc omătul liniștit ce-apasă,
                         Cu fulg ușure, ca o piatră grea,
                         Pe țarină, pe suflet și pe casă -
                         Și-l las pe geamuri preschimbat în stea.

                         De-acum câmpia va fi ca foaia nouă
                         Pe care sănii-nseamnă stranii dungi,
                         Și-n tine, călătorule, -o să plouă
                         Cu zurgălăi, cu amintiri, cu doruri lungi ...



                    Ocean de iarnă intre noi 

                             (de Violetta Petre)


                        Mi-e iarnă grea sub piele, și prin oase
                        Mai viscolește câte-un dor de noi,
                        Pe cetini ninge. Fluturi de mătase
                        Se-așează peste frunți din doi în doi.

                        Pe-aleea răstignirilor celeste
                        Un vis își poartă crucea ca Iisus-
                        E visul meu, dar visul tău nu este
                        Și ninge anormal de jos în sus.

                        La tine-i vară-n ochi, dar ce pustie
                        Ţi-e inima-n deșertul împietrit!
                        Mai iarnă decât alte ierni o mie
                        Te-a înfiat și-n alb te-a sihăstrit.

                        De-acolo din troiene de uitare
                        N-ai nicio șansă să m-auzi cum strig;
                        Sunt între noi distanțe planetare
                        Și un ocean de iarnă și de frig.