Iarna poeților

George Topîrceanu: Noapte de iarnă
 (Fragment)

Cad din cer mărgăritare
Pe oraşul adormit...

Plopii, umbre solitare
În văzduhul neclintit,
Visători ca amorezii
Stau de veghe la fereastră,
Şi pe marmura zăpezii
Culcă umbra lor albastră.


***
Marry Asian Lady: Primul fulg

Un fulg dintâi-
o pagină minune!
O liniste,
de nu mai e pe lume...
O pace, o lumină, o tandrețe,
un vis etern și-a iernii tinerețe...

Noapte de iarnă

 Autor : George Topîrceanu

                             Iarna!... Iarna tristă-mbracă
                             Streșinile somnoroase,
                             Pune văl de promoroacă
                             Peste pomi și peste case.

                             Scoate-o lume ca din basme
                             În lumini de felinare —
                             Umple noaptea de fantasme
                             Neclintite și bizare.

                             Din ogeagul de cărbune
                             Face albă colonadă
                             Și pe trunchiuri negre pune
                             Capiteluri de zăpadă,

                             Iar prin crengile cochete
                             Flori de marmură anină, —
                             O ghirlandă de buchete
                             Care tremură-n lumină.

                             Reci podoabe-n ramuri goale
                             Plouă fără să le scuturi,
                             Ici, risipă de petale,
                             Colo, roi ușor de fluturi...
”Balade” - 1920

Iarna

Autor: Nicolae Labiș

                              Totu-i alb în jur cât vezi
                              Noi podoabe pomii-ncarcă                     
                              Și vibrează sub zăpezi
                              Satele-adormite parcă.

                              Doamna Iarna-n goană trece
                              În calesti de vijelii –
                              Se turtesc de geamul rece
                              Nasuri cârne și hazlii.

                              Prin odăi miroase-a pâine,
                              A fum cald și amărui
                              Zgreapțăn la ușă-un câine
                              Să-și primească partea lui…

                              Tata iese să mai pună
                              Apă și nutreț la vacă;
                              Vine nins c-un fel de brumă
                              Și-n mustăți cu promoroacă.

                              Iar bunicul desfășoară
                              Basme pline de urgie,
                              Basme care te-nfioară
                              Despre vremuri de-odinioară,

                              Vremi ce-n veci n-au să mai fie