sâmbătă, 8 iunie 2019

Romanță în stil vechi

Autor:
George Topîrceanu


                         Se stinge amurgul cu roșii văpăi,
                         Și noaptea de vară
                         Coboară-n tăcere pe munți și pe văi,
                         Înaltă și clară.

                         La marginea apei să-și caute vad
                         O turmă s-abate.
                         Răsare și luna din codri de brad,
                         În singurătate.

                         Măicuțele-n umbra părerii de rău
                         Se duc să se culce;
                         Din vale s-aude un glas de pârău
                         Sălbatic și dulce.

                         Odihna s-așterne pe sfântul lăcaș
                         Din vremea străbună.
                         Și numai o fată cu dor pătimaș
                         Mai cântă sub lună.

                         Iubitul și-așteaptă s-o prindă în braț
                         La poală de munte,
                         Și lung s-o sărute cu dulce nesaț,
                         Pe ochi și pe frunte.

miercuri, 5 iunie 2019

Il pleure dans mon coeur

Autor :
Paul Verlaine- 

              Il pleure dans mon cœur

              Il pleure dans mon cœur
              Comme il pleut sur la ville ;
              Quelle est cette langueur
              Qui pénètre mon cœur ?

              Ô bruit doux de la pluie
              Par terre et sur les toits !
              Pour un cœur qui s’ennuie,
              Ô le chant de la pluie !

              Il pleure sans raison
              Dans ce cœur qui s’écœure.
              Quoi ! nulle trahison ?...
              Ce deuil est sans raison.

              C’est bien la pire peine
              De ne savoir pourquoi
              Sans amour et sans haine
              Mon cœur a tant de peine !

Paul Verlaine- 1874 ”Romances sans paroles!
***

Plânge în inima mea...

Plânge în inima mea
Cum plouă peste oraş;
Ce-i tristeţea aceasta grea
Răul ce inima-mi ia?

O, dulce murmur de ploaie
Pe acoperişe şi-n zare!
În inima ce se îndoaie,
O, cântecul, murmur de ploaie!

Plânsul noimă nu are
În inima ce mi se frânge.
Ce? Nici o trădare?
Jalea noimă nu are.

Un chin e fără măsură
Să nu ştii de ce,
Fără iubire şi ură,
Suferi peste măsură.

Traducere de Lucian Blaga