marți, 30 august 2016

Sfârșit de vară -fragmente-

Autor: George Topîrceanu


                      Dacă liniştea pădurii adormite
                      Nici o veste de-altădată nu-ţi trimite
                      Şi pe freamăte pornite de departe
                      Nu te-ajunge glas de dincolo de moarte,

                      Vin’ cu mine să ne pierdem în zadar
                      Printre galbenele rarişti de stejar
                      Cu sfioase campanule şi sulfine,
                      Pe cărări pe unde nimeni nu mai vine.

                      Dulce zumzet somnoros şi ireal
                      Să ne cheme spre poienile din deal.
                      Taina liniştii înalte să ne fure
                      Prin cotite luminişuri de pădure
                       ...
                      Iar la-ntoarcere, să trecem prin păşuni
                      Şi prin funduri de livadă cu aluni,
                      Printre garduri fumurii şi solitare
                      Ce se uită-n urma noastră cu mirare…

                      Şi din treacăt, ici şi colo, să culegi
                      Sânziene cu tulpinile întregi,
                      Margarete, scânteioare şi aglice,
                      Un buchet de flori orfane şi calice,

                      Lung în coadă şi ghimpos şi cu ţărână.
                      La plecare să-l ţii falnic într-o mână,
                      Dar cu vremea, desfoiat, să-ţi pară greu
                      Şi la urmă să mi-l dai să-l duc tot eu…
                       ...
                      Şi – purtând de-a lungul văilor prin ţară
                      Vestea nouă a sfârşitului de vară,
                      Flutur mic, într-o lucire de-asfinţit,
                      Să ne-ntâmpine din ţarină grăbit,

                      Cu rugină pe albastre aripioare
                      Ca o veştedă petală de cicoare.