Noapte de mai

Autor:
Ștefan Octavian Iosif

                            Plăsmuiri din basme
                            M-au împresurat?
                            Aripi de fantasme
                            Poate-au scuturat

                           Aur peste ele?
                           Cine dete, oare,
                           Strai de sărbătoare
                           Gândurilor mele?

                           Stau încremenit —
                           Parcă niciodată
                           N-am mai pomenit
                           Noapte-așa-nstelată,

                           Floare de cireș
                           Mai strălucitoare,
                           Tril mai fără greș,
                           De privighetoare!

                           Luna iese-acum
                           Și-n albastra noapte
                           Ninge-argint pe drum,
                           Umple tot de șoapte;

St.o. Iosif. Noaptea de mai -fragment

Pe țărm

Autor: Ion Sorescu

                        Tu lasă-mă o clipă doar
                        Să port privirea peste mare.
                        Tumultul zbaterii din val,
                        Mi-e trupului descătuşare.

                        O lacrimă topită-n sare
                        Am să te-aştern pe pat de alge.
                        Se stinge bulgărul de soare
                        Şi noaptea catifeaua-şi trage.

                        Plăpânde buzele pe coapse,
                        Se desfrunzesc, a lăcomie,
                        Alunecând pe pielea arsă
                        Atingere de păpădie.

                        Un val ce-a plâns pe tâmpla mării
                        Te-a-nveşmântat în flori de spumă.
                        Se tânguie sub pleoapa serii
                        Un pescăruş muşcat de lună.

                        Răzleţi se-adună nori de ploaie.
                        În noi, tot focul clocoteşte,
                        Cu gura te dezbrac de straie.
                        Un sân speriat îţi înfloreşte.

                        Se-arată candelă de crin,
                        Sfios se cuibăreşte-n palmă,
                        Flămânzi de noi ne împlinim.
                        Doar marea unduieşte calmă.

                        Rămânem goi întinşi pe plajă.
                        Sub trupuri freamătă pământul
                        Luceafărul pe cer de strajă,
                        Priveşte cum ne scaldă vântul.

***

Poveste

Autor: Marin Sorescu

                   
                   Sulfetul tău funcționează cu lemne,
                   Iar al meu cu electricitate.
                   Dragostea ta umple cerul de fum
                   A mea e din flăcări curate.
                   Totuși vom mai merge împreună
                   O bună bucată de pământ,
                   O bună bucată de cer,
                   O bună bucată de lună.