Iarna poeților

George Topîrceanu: Noapte de iarnă
 (Fragment)

Cad din cer mărgăritare
Pe oraşul adormit...

Plopii, umbre solitare
În văzduhul neclintit,
Visători ca amorezii
Stau de veghe la fereastră,
Şi pe marmura zăpezii
Culcă umbra lor albastră.


***
Marry Asian Lady: Primul fulg

Un fulg dintâi-
o pagină minune!
O liniste,
de nu mai e pe lume...
O pace, o lumină, o tandrețe,
un vis etern și-a iernii tinerețe...

Peisaj de iarnă

Autor: Nichita Stănescu

                         O vreme de argint masiv
                         pe-alocuri înnegrit de vreme,
                         ţintat cu sori, metalic tiv,
                         la orizont scrâşneşte, geme.

                         Copacii de argint, tăcând,
                         din crengile de-argint, oprite,
                         nemailovind, nemaisunând
                         nici ore-ovale nici clipite
                         par, cum îi întâlneşti, aşa,
                         explozii împietrite, surde,
                         care-au tâşnit spre cer cândva,
                         din arhebuze şi din durde.

                         Dar eu bat câmpul iernii, greu
                         cu paşii de-argint îi sun argintul
                         O, fericit auzul meu!

                         Ecoul bate-n jur argintul
                         şi-o clipă dacă m-aş opri
                         s-ar prăbuşi, de-argint, o clipă.

                         Şi peste câmp s-ar auzi
                         ţintatul brâu de-argint cum ţipă