Peisaj de iarnă

Autor: Nichita Stănescu

                         O vreme de argint masiv
                         pe-alocuri înnegrit de vreme,
                         ţintat cu sori, metalic tiv,
                         la orizont scrâşneşte, geme.

                         Copacii de argint, tăcând,
                         din crengile de-argint, oprite,
                         nemailovind, nemaisunând
                         nici ore-ovale nici clipite
                         par, cum îi întâlneşti, aşa,
                         explozii împietrite, surde,
                         care-au tâşnit spre cer cândva,
                         din arhebuze şi din durde.

                         Dar eu bat câmpul iernii, greu
                         cu paşii de-argint îi sun argintul
                         O, fericit auzul meu!

                         Ecoul bate-n jur argintul
                         şi-o clipă dacă m-aş opri
                         s-ar prăbuşi, de-argint, o clipă.

                         Şi peste câmp s-ar auzi
                         ţintatul brâu de-argint cum ţipă

O iederă să fii

Autor : Nichita Stănescu

                      Mi-ar fi plăcut să fii mai bine-o plantă.
                      O iederă să fii lângă obrazul meu, sunând,
                      când reci curenţii serii vin în pantă
                      din cerul rezemat pe-un singur gând.

                      Să-ţi fi ştiut căldura, lângă coastă,
                      de frunze tremurând şi lucind,
                      să fie-un singur trunchi secunda noastră
                      pe două ramuri luna sprijinind.

                      Şi foşnetul oraşului, mai altul şi mai smuls
                      ca marea din culoare, jos la diguri,
                      să fi bătut oprind cu un impuls
                      stâlpii tăcerii-naintând, nesiguri.

                      S-aud cu-o frunză, cu o rădăcină,
                      mi-ar fi plăcut un anotimp sever,
                      când ultimele gheţuri se dezbină
                      în ele însele. Şi nu au loc şi pier.

 Din ”Colindă de inimă”

Emoție de toamnă

Autor : Nichita Stănescu

Motto:
Nu există nici o perioadă a anului atât de plăcută și împestrițată de pete de soare, care să producă un atât de dulce efect asupra simțămintelor, precum octombrie.”
Nathaniel Hawthorne

                  A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
                  cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

                  Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
                  că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
                  că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
                  și el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.

                  Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
                  iau cuvintele şi le-nec în mare.
                  Şuier luna şi o răsar şi o prefac
                  într-o dragoste mare.

Ploaie în luna lui Marte

Autor: Nichita Stănescu

                       Ploua infernal,
                       și noi ne iubeam prin mansarde.
                       Prin cerul ferestrei, oval,
                       norii curgeau în luna lui Marte.

                       Pereții odăii erau
                       neliniștiți, sub desene în cretă.
                       Sufletele noastre dansau
                       nevăzute-ntr-o lume concretă.

                       O să te plouă pe aripi, spuneai,
                       plouă cu globuri pe glob și prin vreme.
                       Nu-i nimic, îți spuneam, Lorelei,
                       mie-mi plouă zborul, cu pene.

                       Și mă-nălțam. Și nu mai știam unde-mi
                       lăsasem în lume odaia.
                       Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi,răspunde-mi,
                       cine-s mai frumoși: oamenii?...ploaia?...

                       Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
                       și noi ne iubeam prin mansarde.
                       N-aș mai fi vrut să se sfârșească
                       niciodată- acea lună-a lui Marte.