”Atunci când zăpada se așterne peste pământ, îmi pot închipui că pășesc peste nori. ”
( Takayuki Ikkaku)
Iarna
(de Ion Pillat)
Ți-aduc omătul liniștit ce-apasă,
Cu fulg ușure, ca o piatră grea,
Pe țarină, pe suflet și pe casă -
Și-l las pe geamuri preschimbat în stea.
De-acum câmpia va fi ca foaia nouă
Pe care sănii-nseamnă stranii dungi,
Și-n tine, călătorule, -o să plouă
Cu zurgălăi, cu amintiri, cu doruri lungi ...
Ocean de iarnă intre noi
(de Violetta Petre)
Mi-e iarnă grea sub piele, și prin oase
Mai viscolește câte-un dor de noi,
Pe cetini ninge. Fluturi de mătase
Se-așează peste frunți din doi în doi.
Pe-aleea răstignirilor celeste
Un vis își poartă crucea ca Iisus-
E visul meu, dar visul tău nu este
Și ninge anormal de jos în sus.
La tine-i vară-n ochi, dar ce pustie
Ţi-e inima-n deșertul împietrit!
Mai iarnă decât alte ierni o mie
Te-a înfiat și-n alb te-a sihăstrit.
De-acolo din troiene de uitare
N-ai nicio șansă să m-auzi cum strig;
Sunt între noi distanțe planetare
Și un ocean de iarnă și de frig.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu