Vara

                                Apune soarele-n văpăi
                                Și înserarea, ca un val,
                                Pe subt răchițile din deal
                                Se lasă-n liniște pe văi.

                                Coboară-ncovoiat la pod
                                Un biet pescar, de pe Siret,
                                Și-n umbra sură pier încet
                                Pescar, și apă, și năvod.

                                De jos, din ceața de pe prund,
                                Doi pescărusi au apărut
                                Și-n zbor îngemănat și mut
                                Se duc spre bălțile din fund.

                                Închid pleoapele s-ascult…
                                De pacea largă legănat
                                Mi-adoarme sufletu-mpăcat.
                                Ca un copil ce-a plâns prea mult

Cântec

Autor: Cincinat Pavelescu

                         Un fluviu calm aș vrea să fiu,
                         Un fluviu calm cu ape line,ă
                         Să ningă luna peste mine
                         În clare nopți argintul viu

                         Și tu, o insulă să fii,
                         O insulă de roze pale
                         Să zboare-adeseori petale
                         Pe linul undei aurii.

                         O insulă de flori și soapte
                         Muiate-n aer de amurg…
                         Și eu, in jurul tău să curg,
                         Mângâietor ca și o noapte.

***
Imagine: Louis Aston Knight, pictor american de origine franceză (1873–1948)

Iubesc ploaia

Autor : Nichita Stănescu

                        Iubesc ploaia nebună ce vrea
                        Să cadă, să doară, să fie doar ea,
                        La masa aceluiasi hol ruginit,
                        Când nimeni nu cere răspunsul primit,
                        S-o vreau ca să stea !

                        E obsesivă chemarea ce-mparte nevoi
                        Deasupra la toate să ploaie pe noi,
                        Când stropii cei grei se dau rătăcind
                        De-a valma în cer, și cad împietrind
                        Bezmetici și goi !

                        E ploaia pe geamuri ce cade strident,
                        Stau singur la geam și totuși absent
                        Când nimeni nu cere privirii reper,
                        Nu zic la nimeni, nici mie, că sper
                        Un soare prezent !

                        Mari picuri de nuntă stropesc apăsat
                        Cămașa de mire, Pământu-mpărat
                        Stă singur la masă, nuntașii-s plecați,
                        Tomnatici și grei, de vânturi luați
                        Săruturi răzbat !

                        De-i ploaie aceia, ce-alunecă fin
                        Cu picurii reci mă cheamă să vin,
                        Trecând peste toate, să-mi spună ce vrea
                        Iubesc ploaia nebună așa cum e ea,
                        De crede-n destin !