Autor : Boris Ioachim
Iubește-mă-n octombrie, străino,
- Că în noiembrie deja-i târziu –
Fii pentru mine primăvara iernii
Și eu o umbră, poate, c-o să-ți fiu.
Alintă-mă în toamna desfrânată,
Ce chiuie în aburi dulci de must –
Ca-n lumea asta, de putere beată,
Iubirea să nu pară-un sentiment vetust.
Iubește-mă cu teamă și ardoare
Căci zguri de plumb răsar pe veac...
Fii elixir speranței care moare –
Ca eu tristeții tale să-i fiu leac.
Apari duios din ceața ruginie,
Cu părul tău, de toamne răvășit,
Iubirea ta, molcomă si târzie,
Să-nvioreze sufletu-mi sfârșit.
...Iubește-mă-n octombrie, străino,
Că suntem fericiți să ne mintim...
Prin pâcla veacului pășind, hai, vino -
Amanți deplini să învățăm să fim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu