Să te sărut asemeni ploii aş fi vrut
ce cade cu putere pe pământ;
să te opresc o clipă, n-am putut,
doar să te văd cum te afunzi în vânt.
Și mi te pierzi, tu, floare de april,
printre ninsori de meri şi de caişi
cu râsul tău aieve de copil
şi umerii de rouă neînvinşi.
Să te iubesc cu foamea mea de lup
ce sfâşâie cu colții depărtarea,
să mă îngrop, smerit, la tine-n trup
şi să aştept nerăbdător uitarea,
.
Ce cade peste burgul ruginiu
a clopot surd din vechea catedrală.
Iubita mea, chiar de e prea târziu,
aş vrea să-ți mai văd ochii de migdală
şi să-ți ating cu degetele-mi oarbe
buzele tale pline, sângerii,
şi-n zbor prevestitor de rele cobe
să te petrec prin primăveri târzii.
