miercuri, 25 martie 2020

Poem

Autor: Stan Crina


                       Să te sărut asemeni ploii aş fi vrut
                       ce cade cu putere pe pământ;
                       să te opresc o clipă, n-am putut,
                       doar să te văd cum te afunzi în vânt.

                       Și mi te pierzi, tu, floare de april,
                       printre ninsori de meri şi de caişi
                       cu râsul tău aieve de copil
                       şi umerii de rouă neînvinşi.

                       Să te iubesc cu foamea mea de lup
                       ce sfâşâie cu colții depărtarea,
                       să mă îngrop, smerit, la tine-n trup
                       şi să aştept nerăbdător uitarea,
.
                       Ce cade peste burgul ruginiu
                       a clopot surd din vechea catedrală.
                       Iubita mea, chiar de e prea târziu,
                       aş vrea să-ți mai văd ochii de migdală

                       şi să-ți ating cu degetele-mi oarbe
                       buzele tale pline, sângerii,
                       şi-n zbor prevestitor de rele cobe
                       să te petrec prin primăveri târzii.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu