Autor: Ion Sorescu
Tu lasă-mă o clipă doar
Să port privirea peste mare.
Tumultul zbaterii din val,
Mi-e trupului descătuşare.
O lacrimă topită-n sare
Am să te-aştern pe pat de alge.
Se stinge bulgărul de soare
Şi noaptea catifeaua-şi trage.
Plăpânde buzele pe coapse,
Se desfrunzesc, a lăcomie,
Alunecând pe pielea arsă
Atingere de păpădie.
Un val ce-a plâns pe tâmpla mării
Te-a-nveşmântat în flori de spumă.
Se tânguie sub pleoapa serii
Un pescăruş muşcat de lună.
Răzleţi se-adună nori de ploaie.
În noi, tot focul clocoteşte,
Cu gura te dezbrac de straie.
Un sân speriat îţi înfloreşte.
Se-arată candelă de crin,
Sfios se cuibăreşte-n palmă,
Flămânzi de noi ne împlinim.
Doar marea unduieşte calmă.
Rămânem goi întinşi pe plajă.
Sub trupuri freamătă pământul
Luceafărul pe cer de strajă,
Priveşte cum ne scaldă vântul.
***
