”Tăcere”

Autor : Ion Sorescu

                      Se veştejeşte verdele din mine,
                      Nu pentru că e toamnă şi e brumă.
                      Tăcerea este toamna care vine
                      Ca plugul peste bulgărul de humă.

                      Sub talpă, iarba sună a uscată,
                      Deşi poiana-i despletită-n verde.
                      Tăcerea este seceta ciudată,
                      Ce face mustul ierbii de se pierde.

                      Tăcerea-ţi este toamnă şi neploaie,
                      Ce-mi desfrunzeşte verdele din viaţă.
                      Un semn, este ca focul ce-n odaie
                      Topeşte în ferestre flori de gheaţă.