” TOAMNA”

Autor: Ion Sorescu

                         Intră toamna, ca o hoață
                         În păduri si-n viața noastră.
                         Flori de rouă-n dimineată
                         Se topesc...râzând pe coastă.

                         S-a-mbrăcat, ca saltimbancii.
                         Peticită, în culoare.
                         Rugă...murmură copacii.
                         Mâini întinse, către soare.

                         Un salcâm, pitit sub râpă
                         S-a speriat așa de tare,
                         C-a țipat..”.ferea nenică.
                         Sunt bolnav, de gălbenare.

                         Un mesteacăn, alb la tâmple
                         Tremurà, adus de spate.
                         Auzise că la munte
                         Florile, sunt speriate.

                         S-au trezit azi noapte, pline
                         Cu un fard, de ghiață.,finà.
                         Și gândea bătrânu-n sine,..
                         Asta-i iarna ce-o să vină.

                         Tot ca omul, și pădurea
                         Iute și-a venit în fire.
                        ”-NU NE-A SPERIAT SECUREA.,.
                         ASTA... NU-I NENOROCIRE.”