Covoare galbene și roșii.
Trec nouri de argint în valuri
Și cântă-a dragoste cocoșii.
Mă uit mereu la barometru
Și mă-nfior când scade câte-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.
Dar subt cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile
Mai nestatornice și mai
Subtile...
Intârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Și cum abia plutește-n mers
Ca o marchiză
De parcă-ntregul univers
Privește-n urma-i cu surpriză,-
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnisoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Și de emoție-a-nflorit
A doua oară...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu